Mecanism de funcţionare Bio-energetic (ultima parte)

biomasaj_energetic_concluzii

Concluzii

Unele spirite mai puţin evoluate şi cu pasiuni pe care nu le pot stăpâni nu visează, iar altele nu îşi pot aminti visele decât foarte confuz. Cine vrea să menţină în conştiinţă ceea ce a învăţat spiritul în timpul nopţii şi să profite de toate aceste lecţii, trebuie să îşi poată stăpâni gândurile şi emoţiile şi să îşi poată acorda mentalul la un nivel superior. Cine se străduieşte, în stare de trezie, să se concentreze şi să îşi controleze gândirea, va avea un rezultat favorabil şi durabil. Trebuie să reuşim să stăpânim mentalul, la fel ca şi pasiunile şi emoţiile; trebuie lucrat cu voinţă pentru a dobândi un control absolut asupra gândirii, astfel încât omul să ştie întotdeauna cu claritate la ce se gândeşte şi cu ce scop gândeşte.

Creierul se va obişnui atunci să nu răspundă decât la solicitările spiritului şi va rămâne inactiv atunci când spiritul nu îl foloseşte, refuzând a primi gândurile întâmplătoare provenite din oceanul de gânduri ce-l înconjoară; nu se va opune influenţelor din planurile mai subtile, în care vederea interioară e mai activă iar discernământul mai sigur decât în planul material.

O altă constatare este că are o enormă importanţă ce gânduri au preocupat mentalul omului înainte de a adormi. S-a văzut cât de pasiv este un om adormit şi cât de uşor poate fi influenţat. Dacă intră în starea de somn cu mintea fixată pe gânduri înalte şi nobile, el atrage gânduri identice cu ale sale. Odihna lui va fi liniştită, mentalul deschis influenţelor nobile şi închis celor grosiere. Dacă, din contra, omul adoarme cu gânduri impure şi materiale, el atrage entităţi rele şi grosolane. Acestea se adună în jurul lui şi somnul îi va fi tulburat de impulsul sălbatic al pasiunilor şi dorinţelor, iar omul va fi orb pentru viziunile şi surd pentru sunetele ce-i pot veni din planurile superioare.

Aşa se explică pentru ce biserica recomandă rugaciunea de seară. Fiecare om ar trebui să îşi ridice, în mod conştient, gândurile la nivelul cel mai înalt înainte de a permite corpului să adoarmă. Nu trebuie uitat că ceea ce pare a fi numai o poartă spre lumea visurilor poate deveni o poartă spre regiunile universului spiritual.

Omul care îşi îndreaptă încontinuu şi cu perseverenţă gândirea spre planurile superioare, îşi dezvoltă chiar fără să ştie simţurile interne latente. Lumina interioară va creşte tot mai mult, până nu se va mai produce – o dată cu adormirea – nicio întrerupere. Atunci omul încetează de a mai visa. Din acel moment omul nu mai cade într-o stare de inconştienţă imediat ce adoarme, ci păşeşte plin de încredere şi uşurat, puternic şi conştient în planurile superioare unde oboseala e necunoscută şi unde omul serveşte evoluţia chiar şi atunci când nu e în corpul fizic.

(Visited 105 times, 1 visits today)