Mecanism de funcţionare Bio-energetic (partea a 6-a)

Spiritul

În timp ce spiritul evoluează, atitudinea corpului astral în timpul somnului se schimbă modificând în acelaşi timp stările de veghe şi control ale spiritului.

Când un om se află la începutul evoluţiei sale, corpul său astral e încă slab organizat şi spiritul nu poate fi activ în timpul somnului, ci rămâne într-o stare ca de somnolenţă. El nu vede şi nu aude nimic din ceea ce se petrece pe acel plan superior. Chiar dacă ar percepe ceva, el nu ar fi în stare să imprime activitatea din planul superior asupra creierului astral şi fizic, astfel încât omul să îşi aducă aminte de acea percepţie după trezire.

Din acest punct de vedere, oamenii se pot împărţi în mai multe categorii, de la persoane puţin evoluate, care nu pot păstra nicio amintire despre ceea ce li se întâmplă în timpul somnului, până la oameni foarte evoluaţi – puţini la număr – al căror spirit este tot atât de activ şi conştient în timpul somnului ca şi în timpul fizic, funcţionând în corpul astral ca şi în corpul material. Astfel de oameni, deplin trezi pe planul astral, sunt în cele mai multe cazuri chiar şi ei incapabili de a transmite şi a imprima durabil creierului fizic amintirile din timpul somnului (datorită diferenţei mari de vibraţii dintre planuri). În general, omul nu păstrează după trezire decât o amintire vagă despre lucrurile văzute în somn, ceea ce e regretabil, fiindcă acele lucruri uneori pot fi de mare interes şi de mare importanţă (cel mai cunoscut fiind tabloul lui Mendeleev).

În timpul somnului, omul poate călători în corpul său astral în locuri îndepărtate, poate întâlni spirite care sunt legate de corpurile lor fizice şi spirite care şi-au părăsit corpurile fizice, şi poate împărtăşi cu ele idei şi experienţe trăite din viaţa lor fizică sau astrală.

Poate avea norocul să întâlnească spirite cu mult mai avansate decât el însuşi, fiinţe superioare, de la care poate învăţa. De asemenea poate avea ocazia să înveţe el pe alţii, mai puţin evoluaţi decât el însuşi. Poate să întâlnească fiinţe non-umane, „spirite ale naturii” sau fiinţe luminoase din categoria îngerilor. Poate fi supus la tot felul de influenţe, bune sau rele, care îl încurajează sau îl înfricoşează.biomasajenergetic-doua-lumi 

a. Cum măsoară spiritul timpul

Indiferent dacă îşi aminteşte sau nu după trezire, spiritul începe să îşi utilizeze în timpul somnului fizic puterile transcendentale, pe măsură ce progresează în evoluţie. Timpul şi spaţiul, aşa cum le concepe şi le utilizează spiritul, sunt cu totul diferite de cum le cunoaştem noi. S-ar putea zice că pentru spirit, timpul şi spaţiul nu există. Pe scurt, simplificat, putem spune că spiritul, eliberat de legăturile corpului material, în timpul somnului, ca şi în timpul unei transe, sau după moarte, măsoară timpul cu o măsură transcendentală. Iată câteva povestiri, ca exemple, pentru a ilustra acestea.

Un om de ştiinţă trebuia să facă o vizită la stomatolog, pentru a i se scoate două măsele. Cazul era destul de grav şi medicul dentist i-a făcut o anestezie totală, nu una locală. Cum omul de ştiinţă era interesat de chestiunile de mai sus, îşi propusese să fie atent, pe cât se poate, la senzaţiile pe care le va avea în timpul operaţiei. Pe măsură ce progresa anestezia omul de ştiinţă se simţea tot mai mult cuprins de o senzaţie de bine şi bună dispoziţie, încât uită cu totul de intenţia pe care o avea şi adormi.

I se păru că se scoală dimineaţa următoare şi îşi reia ocupaţiile obişnuite, predând etc. cu o remarcabilă mulţumire şi forţă sufletească. Fiecare conferinţă era un succes, fiecare experiment dădea rezultate remarcabile, şi aşa s-au petrecut lucrurile timp de luni de zile.

Cu o anumită ocazie, a ţinut chiar o conferinţă în faţa academiei, dar a fost mirat de comportamentul ciudat al unei persoane din auditoriu; aceasta îl tot întrerupea, zicând: „acum s-a terminat!” Când s-a întors să vadă cine îi întrerupe prelegerea, o alta voce zice: „ Iată-le pe amândouă scoase!”. Abia atunci a devenit conştient de faptul că era încă în scaunul stomatologului şi că timp de cateva zeci de secunde trăise o viaţă de câteva luni. Acest caz aici expus nu este un vis propriu-zis, dar în vis se întâmplă acelaşi lucru. Următoarele vise arată acest lucru.

Doi fraţi dormeau în acelaşi pat. Dimineaţa, unul îl ciupeşte pe celalalt de picior ca să îl trezească. În scurtul timp cât a durat ciupitura, fratele a visat că îl urmăreşte un animal sălbatic, de care el fuge şi se urcă pe o scară înaltă. Totuşi animalul îl ajunge şi îl muşcă de picior.

Un alt om dormea şi în acest timp nu departe de el s-a tras un foc de armă. Cel adormit a visat că s-a făcut militar, apoi a dezertat, s-a ascuns mult timp îndurând mari suferinţe, în sfârşit a fost prins, judecat şi împuşcat. Tot filmul acesta se desfăşurase în scurtul timp cât l-a trezit focul de armă.

De câte ori nu se întâmplă ca cineva să adoarmă într-un fotoliu cu ţigara aprinsă şi să viseze lungi întâmplări, iar la trezire ţigara să îi ardă încă. S-ar putea cita la infinit exemple pentru a demonstra că spiritul măsoară timpul cu o măsură transcendentală.

    b. Capacitatea spiritului de a dramatizabiomasaj-energetic-ingeri

O altă capacitate a spiritului, tot atât de importantă ca şi folosirea transcendentală a tim
pului, este aceea de a dramatiza instantaneu percepţiile şi evenimentele.

Din exemplul cu focul de armă, am văzut că din cauza fizică în urma căreia s-a trezit omul din somn, spiritul a făcut punctul culminant al unei drame, care se extinde peste ani îndelungaţi, deşi drama a fost sugerată de evenimentul fizic, şi nu invers.

În stare de veghe, orice senzaţie fizică ajunge la creierul fizic cu ajutorul sistemului nervos; transmiterea impresiei necesită un timp infinitezimal. În timpul somnului, însă, când nu se află în corpul său fizic, spiritul e în stare să perceapă fără aportul nervilor, cu o instantaneitate absolută; el observă un eveniment în chiar momentul în care se produce, adică simultan cu operaţia de transmitere a nervilor. În acest moment atât de scurt încât scapă şi celor mai perfecţionate aparate de măsură, spiritul creează un fel de piesă de teatru, iar ultima scenă se termină prin evenimentul care deşteaptă corpul fizic, şi care este totodată punctul culminant al piesei. Omul trezit, limitat de organele lui fizice, nu mai este capabil să distingă în memoria sa de veghe ceea ce a fost subiectiv de ceea ce a fost obiectiv în piesă; din momentul trezirii omul îşi imaginează că a trecut într-adevăr prin toate acele întâmplări.

De altfel, aceasta este o particularitate a spiritelor mai puţin evoluate; pe măsură ce evoluează, omul veritabil începe să îşi cunoască adevărata situaţie şi adevăratele responsabilităţi şi să se ridice deasupra jocurilor naive ale copilăriei sale. Însuşirea spiritului de a dramatiza fiecare eveniment care îi atrage atenţia, se poate compara cu tendinţa omului primitiv de a transforma în mit orice fenomen fizic.

    c. Capacitatea spiritului de a prevedea evenimente

O altă consecinţă a modului meta-fizic de a vedea timpul este că prezentul, trecutul şi într-o anumită măsură viitorul sunt cărţi deschise pentru spirit, dacă ştie să le citească. El poate prevedea evenimentele care interesează personalitatea inferioară, însă numai în măsura în care cauzele ce vor produce acele efecte au fost deja puse în mişcare. Rezultatul însă nu este inevitabil sau invariabil, nici în acest caz, pentru că încă se mai pot produce cauze noi, care modifică rezultatul; în primul rând omul, el însuşi, mai poate acţiona pentru a schimba efectul.

Faptul că prevederea evenimentelor viitoare se întâmplă în cazuri atât de rare, nu modifică această afirmaţie. Majoritatea oamenilor nu sunt încă treziţi pe planurile superioare şi spiritul lor nu vede lucrurile decât foarte neclar şi le poate transmite cu atât mai puţin creierului fizic, cu fidelitate, în aşa fel încât să ajungă în conştiinţă sub o formă inteligibilă.

Câteodată un anumit eveniment viitor se imprima puternic, în mod complet şi perfect asupra creierului fizic adormit; în cele mai multe cazuri, însă, imaginea este deformată şi imposibil de recunoscut; în alte ocazii rămâne numai un vag presentiment despre vreun eveniment nefericit; de obicei însă aproape nimic nu mai ajunge în creierul fizic.

Există multe evenimente care nu depind de acţiunea omului. Când cauze de acest fel sunt puse în mişcare, rezultatul poate fi prevăzut clar şi detaliat pe planurile superioare. În general evenimentele care se referă la un om mai puţin evoluat se pot prevedea cu multă exactitate, pentru că aceşti oameni nu şi-au dezvoltat puterea de voinţă şi de acţiune, decât în măsură restrânsă, şi nu contribuie cu faptele lor la formarea circumstanţelor şi a mediului. Cursul vieţii lor poate fi de multe ori prezis până la moarte.

Când însă e vorba de un om evoluat, de un om de acţiune, de un om care are conştiinţă, profeţia uşor poate greşi, fiindcă un astfel de om nu e jucăria întâmplărilor ci el este în mare parte stăpânul evenimentelor înconjurătoare. Se poate ca evenimentele principale ale vieţii lui să fie determinate prin acţiuni anterioare (din viaţa precedentă), dar felul cum le primeşte şi le foloseşte creează noi influenţe, noi cauze, care exclud posibilitatea unui destin fix. Acţiunile unui astfel de om devin la rândul lor cauze care nu au fost cunoscute la pronunţarea profeţiei şi care schimbă această profeţie.

Pentru a exemplifica cele de mai sus putem considera cazul când două sau mai multe forţe acţionează asupra aceluiaşi obiect. O primă forţă dă un impus şi pune în mişcare un obiect. Noi nu mai putem modifica acea forţă, nici intensitatea ei, nici direcţia pe care a dat-o obiectului. Putem însă opune mişcării obiectului o altă forţă, fie în sens contrar, pentru a reduce sau anihila miscarea, fie în sens lateral, pentru a-i da o altă direcţie. La fel funcţionează şi destinul. O cauză sau mai multe cauze combinate iniţiază o acţiune şi dacă nu intervine nicio forţă contrară, efectul lor se va produce, aşa cum se poate vedea de mai înainte de pe planurile superioare. Când însă omul, cu puterea de care dispune, aplică forţe noi, el modifică rezultatul şi efectul cauzelor primordiale, pe măsura puterii pe care a fost în stare să o aplice şi în măsura priceperii cu care a aplicat aceste forţe noi. Aceste modificări nu pot fi prevăzute înainte ca forţele noi să fi fost puse în mişcare. Concepţia aceasta atât de clară şi de logică nu a fost îndeajuns scoasă în evidenţă şi apreciată în lumea modernă. Insistăm asupra ei pentru a arata că omul nu e robul destinului şi cu atât mai puţin al unui destin orb, din contra, el îşi poate făuri singur soarta, el este stăpânul destinului său.


    d. Gândirea simbolică

O altă caracteristică foarte importantă este aceea că spiritul gândeşte în simboluri, atunci când este în afara corpului fizic, adică în timpul somnului. O idee care în conştiinţa trează s-ar exprima printr-o serie de cuvinte, formează în timpul somnului o singură imagine simbolică. Când o idee se imprimă în acest fel în creierul fizic si se imprimă astfel conştiinţei, ea necesită o interpretare. După un timp, dacă dobândeşte experienţă, omul începe să înţeleagă ce înseamnă fiecare simbol. Astfel, se pare că fiecare om are o interpretare a sa proprie, şi numai rareori există simboluri cu o interpretare generală. De exemplu, când unui om care doarme îi este frig în corpul fizic, el visează că face baie în apă iar consecinţa poate fi o răceală sau chiar o boală mai serioasă. Cărţile de vise cunoscute în occident de populaţia naivă se bazează pe această facultate de a transmite prin simboluri experienţele făcute de spirit pe planurile sale. Prin urmare găsim interpretarea în limbajul specific acestor cărţi: „a se scalda în apă, boală înseamnă”.

biomasajenergetic-reuniune

Spiritele: culori si luminozitati

Partea 1

Partea a 2-a

Partea a 3-a

Partea a 4-a

Partea a 5-a

(Visited 121 times, 1 visits today)