Mecanism de funcţionare Bio-energetic (partea a 5-a)

biomasaj-energetic

În afară de planul mare al materiei fizice, cu subdivziunile sale, mai există şi alte „planuri” de materie, tot atât de mari ca şi planul fizic. Acestea însă nu au la bază, ca ultim component, un atom fizic. Fiecare plan are la bază câte un atom specific propriu, compus după legile acelui plan. Atomii fundamentali ai fiecărui plan, combinându-se, formează molecule, elemente, ţesuturi, corpuri, care nu se supun legilor fizice, ci unor legi proprii fiecărui plan. Materia acestor planuri suprafizice nu cunoaşte legea gravităţii fizice, nu se distruge prin foc, nu vibrează la impulsuri fizice. Din contra, ele vibrează la impulsurile date de emoţii, de pasiuni, de gândire etc.

Superior planului fizic este „planul astral”, adică planul în care se desfăşoară pasiunile, emoţiile, din cauză că materia lui posedă o luminozitate proprie, inerentă.

Superior planului astral este „planul mental”, în care are loc toată activitatea de gândire. Materia mentală este mai subtilă decât cea astrală.

Toate aceste planuri, fizic, astral, mental, nu sunt separate în spaţiu, nu sunt de pildă straturi suprapuse, ci sunt toate în acelaşi loc şi se întrepătrund. Materia astrală este atât de subtilă încât poate circula liber prin spaţiile materiei fizice. Tot aşa, materia mentală circulă liber prin spaţiile materiei astrale. Cele trei materii există deci simultan în acelaşi spaţiu. Ca exemplu s-ar putea da o sticlă în care se află nisip, nisipul poate să conţină apă, iar apa un tip de gaz. Nisip, apă şi gaz se întrepătrund şi se află în acelaşi spaţiu în interiorul sticlei.

Omul posedă vehicule cu care poate lua contact cu fiecare plan de materie. El are în afară de corpul fizic şi un corp astral, prin intermediul căruia percepe şi produce emoţii, pasiuni, sentimente. De asemenea are un corp mental cu ajutorul căruia percepe formele-gând lansate de alţi oameni şi concepe şi el la rândul lui idei, concrete şi abstracte, idealuri etc.

Omul se poate servi de aceste două corpuri şi ca vehicul pentru a se deplasa în planul astral sau planul mental şi pentru a lua contact cu fiinţele şi obiectele care au corpuri în acele planuri.

Corpurile omului sunt în strânsă legătură unele cu celelalte şi participă la acţiuni cum ar fi transmiterea impresiilor de la periferie la centru şi invers, fiindcă impresiile culese prin simţurile fizice nu se transmit numai în creierul fizic, ci trec mai departe la creierul astral şi apoi la cel mental, până ajung la acela care este stăpânul corpurilor, la „spirit”, la omul adevărat. Acesta, omul adevărat, spiritul, primeşte impresiile; el le identifică şi el trimite pe aceeaşi cale inversă – mental, astral, fizic – constatările şi ordinele sale, pe care apoi corpul le execută.

Este evident că imperfecţiunile sau indispoziţiile corpurilor (fizic, astral, mental) alterează precizia transmiterii şi spiritul îşi face o imagine mai mult sau mai puţin diformă despre faptul care a provocat impresia; judecata lui de asemenea nu soseşte la conştiinţa creierului fizic, decât colorată, modificată sau chiar alterată de particularităţile corpului mental şi astral.

  1. Mecanismul astral

plabul-astral-biomasajenergeticCând spiritul (omul adevărat) vrea să acţioneze în planul fizic, el dă ordin corpului fizic şi acesta execută anumite mişcări, producând efecte în planul fizic.

Omul are însă şi acţiuni care nu coboară până la planul fizic, ci se exprimă în planul astral. Acestea se manifestă ca pasiuni, dorinţe, emoţii, suferinţe etc şi se execută prin corpul astral.

Corpul astral mai este şi mijloc de locomoţie, un vehicul cu ajutorul căruia spiritul se poate deplasa oriunde şi poate executa orice acţiune, în planul astral.

Când omul vrea să se folosească de corpul astral ca vehicul, corpul fizic nu poate rămâne activ, ci trebuie să adoarmă până când omul se întoarce din călătoria sa astrală şi ia în posesie din nou corpul fizic. Cât timp spiritul călătoreşte în corpul astral, el nu este îngrădit de limitările planului fizic. Aceasta înseamnă că omul poate trece spre exemplu printr-un perete, poate pluti în aer, poate traversa cu viteza fulgerului orice distanţă şi poate vizita cele mai îndepărtate zone de pe pământ şi din spaţiul cosmic; el poate intra în contact cu alţi oameni care în acel moment se folosesc şi ei de corpul lor astral, cum ar fi oamenii care dorm sau cei care şi-au părăsit definitiv corpul fizic, adică cei despre care noi zicem că au murit.

Corpul astral se mai numeşte şi corpul pasiunilor. În corpul astral se găsesc şi slăbiciunile, ataşamentele faţă de  vibraţiile violente, ca mînia, ura, sau alte stări de exaltare, fiindcă materia astrală e foarte mobilă, iar mişcarea ei se exprimă prin forma de pasiunilor, emoţiilor, sentimentelor. Omul care nu se stăpâneşte e uşor de atras în asemenea manifestări dezechilibrate, dar datoria noastră este să potolim înclinaţiile corpului astral, până când se obişnuieşte, ca un cal bine dresat, să nu se pună în mişcare decât la ordinele stăpânului său, care este omul.

  1. Mecanismul mental

planul-mental-biomasajenergeticOmul mai posedă, cum am spus, şi un corp mental, compus din materie mentală. Cu acest instrument, spiritul dă expresia acelei activităţi care se numeşte „gândire” în diferitele ei grade, ca de pildă meditaţia, gândirea concretă, gândirea abstractă, aspiraţii de înalt ordin moral, idealuri, etc.

Dacă corpul mental e bine disciplinat, bine antrenat, el va putea executa cu precizie şi perseverenţă acţiunea de gândire dorită de spirit. Când corpul mental nu e disciplinat, el nu este în stare să execute munca dorită de spirit decât un scurt timp; astfel de exemple sunt oamenii care „nu se pot concentra”, copiii care nu pot învăţa la şcoală pentru că „nu sunt atenţi”. Materia corpului mental, fiind foarte subtilă, fluctuează mereu şi e în continuă mişcare, ca şi corpul fizic al unui om nervos. Cum însă orice mişcare a corpului mental produce un gând, continua schimbare a corpului mental produce o continuă trecere de la o idee la alta. În aceste condiţii nu poate avea loc o gândire profundă; spiritul nu poate transmite conştiinţei sale concepţia sa nealterată. Dacă însă omul, adică spiritul, a învăţat prin educaţie (exerciţiu) să îşi stăpânească corpul mental şi să îl ţină nemişcat, concentrat asupra unei idei, sau asupra unui obiect, fără a-i permite să treacă de la o idee la alta, atunci omul poate examina în profunzime acea idee sau acel obiect, le poate cunoaşte în mod corect, în toată extinderea lor şi poate comunica cu creierul fizic corect.

În mitologia grecilor corpul mental era simbolizat prin Proteus. Acest zeu, care îşi schimbă necontenit forma, putându-se transforma în orice fiinţă, induce în eroare pe orişicine. Dacă însă cineva reuşea să îl prindă şi să îl ţină, astfel încât el să nu se poată transforma, zeul spunea tot adevărul şi chiar profeţea.

Partea 1

Partea a 2-a

Partea a 3-a

Partea a 4-a

Partea a 6-a

Câmpul mental

Câmpul vital

(Visited 126 times, 1 visits today)