Sarea si efectele ei

  1. Descriere si proprietati chimice

Sarea (NaCl – clorura de sodiu) este un mineral folosit cel mai frecvent drept condiment sau conservant. Este format dintr-un ion pozitiv de Na si unul negativ de C l iar compozitia procentuala este de 60,66Cl si 39,34Na. Se prezinta sub forma de cristale de granulatii diverse, transparente (incolore, gri sau roz). Cristalizeaza cubic.

Fiind o substanta ionica, este solubila intr-un solvent polar, adica in apa (o solutie apoasa de clorura de sodiu este saturata, la 20°C, cand contine 358 g NaCl la 1 litru de solutie) Solubilitatea in apa variaza foarte putin cu temperatura. Este bun electrolit; este hidrofila.

Rezervele cele mai mari de sare sunt constituite din apele oceanelor (au 3% sare) si din depozitele de sare care isi au originea in procesele de evaporare din diferitele perioade geologice. Prin evaporarea unor mari interioare, separate de ocean prin fasii de pamant (lagune), in epoci geologice trecute (incepand cu cea primara pana la cea tertiara), s-au format in diferite regiuni ale globului, intre altele si in Romania, imense zacaminte de sare. Rocile de sare sunt intalnite mai rar la suprafata pamantului, cu exceptia celor din zonele aride. Pe langa sodiu si clor, sarea gema sau cea marina contine multe alte minerale (in jur de 100- printre care magneziu, fosfor, mangan, etc). Sarea de masa este un produs rafinat care se obtine prin recristalizare din sarea naturala, insa din cauza proceselor prin care trece, peste 90 de elemente minerale sunt indepartate. In plus, se combina diversi aditivi in compozitia ei (fenocianura de potasiu, fenocianura de sodiu si antiaglomeranti) si este iodata artificial.

Are gustul definitoriu de “sarat” si accentueaza gusturile celorlalte ingrediente cand este folosita la preparatul mancarii.

  1.          Mineralele componente. Rol in organism.

In medie, un corp uman de 75 kg contine 0.5 kg de NaCl.

Sodiul: alaturi de clor si de potasiu, reprezinta electrolitul major in fluidele corpului. Este localizat cu preponderenta in lichidul extracelular si oase. Participa la reglarea echilibrului acid-baza, stimuleaza miscarile intestinale, influenteaza cantitatea si calitate sucurilor intestinale, activeaza amilaza salivara, asigura functionarea sistemului nervos si cel muscular, participa la pastrarea echilibrului ionic si a excitabilitatii nervoase.

Carenta de sodiu este rar intalnita si se manifesta prin tulburari cardiovasculare.

Excesul de sodiu este mult mai frecvent decat al altor elemente. Apare ca urmare a pierderii de apa si acumularii Na+. Se depune in oase, articulatii, si se pot forma compusi cancerigeni. Apar hiperfunctii ale glandelor corticosuprarenale si a disfunctii renale si afectiunea se manifesta prin cresterea tensiunii sanguine si iritabilitate neuromusculara.

Clorul: este un anion esential pentru organism existand sub forma de KCl, NaCl. in organism participa la mentinerea echilibrului osmotic extra si intracelular. Exista un sistem de transport anionic in special in eritrocite care implica deplasarea clorului si a bicarbonatului care fac aceste schimburi in sensuri inverse.

Intra in componenta sucului gastric, activeaza amilaza salivara, faciliteaza eliminarea compusilor cu N (azot) rezultati din digestia proteinelor, stimuleaza functiile depurative ale ficatului, favorizeaza scaderea colesterolului, ajuta la fixarea oxigenului ( O2) de hemoglobina, si la eliminarea CO2, scade glicemia.

Carenta de clor se manifesta prin scaderea poftei de mancare, caderea parului, astenie, scaderea randamentului intelectual.

Cand este in exces, clorul este unul din cele mai puternice otravuri, astfel incat este foarte daunator pentru organismul uman. Cauzeaza dureri cardiace, senzatia de sufocare, stari de neliniste, dureri de cap, ameteli, pierderea constientei, scaderea fertilitatii/sterilitate.

  1.     Utilizari

Sursele de sare naturale (organica) sunt in principal legumele si laptele. Sarea anorganica este folosita atat intern cat si extern. Pe langa faptul ca este folosita la prepararea mancarii si conservarea alimentelor, ea mai este folosita si in tratamentul diverselor afectiuni ale organismului uman.

3.1. Alimentatie: Sarea se utilizeaza in aproape orice preparat din intreaga lume.

– La origine a fost folosita ca aditiv alimentar sau condiment, dar datorita efectelor sale de conservant (de ex. actiunea biocida asupra microbilor), ulterior a fost utilizata atat in alimentatie cat si pentru a conserva hrana (carne, sunca, conserve de carne, salam, peste, oua, varza acra, muraturi, masline, cereale insilozate, piele).

– Incetineste procesul de fermentare al painii si este indispensabila in procesul de producere a branzeturilor.

3.2. Uz intern medicinal.

In terapia interna cu sare se foloseste exclusiv sarea naturala, grunjoasa, numita si sare gema, si nu sarea de masa procesata industrial. In cazul unei digestii dificile, constipatie, slabiciune corporala (subponderalitate), se consuma alimente condimentate cu sare.

Sarea:

– intervine activ in procesul de digestie

– faciliteaza o mai buna absorbtie a nutrientilor in intestin.

– previne crample musculare,

– mentine un nivel optim al zaharului in sange

– imbunatateste starea de sanatate a sistemului vascular.

Aportul masiv de sare este contraindicat in cazurile de hipertensiune si tromboza grava, precum si in fazele acute ale gastritei hiperacide si a ulcerului gastroduodenal.

In ceea ce priveste necesarul de sare al organismului uman, nu exista o unanimitate, unii nutritionisti recomanda 0,5 g/zi sodiu, altii 1,5 – 6 g/zi, aceasta ar insemna 2,5 – 5 g de sare pe zi. Potrivit prof.dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, necesarul zilnic de sare difera de la o varsta la alta. Un adult nu trebuie sa depaseasca 6 grame de sare pe zi, echivalentul unei lingurite rase, copiii cu varste intre 7 si 10 ani nu au voie mai mult de 4 grame de sare, iar cei mai mici nu trebuie sa depaseasca 3 grame. Bebelusii au nevoie de mai putin de un gram. Potrivit unui studiu insa, in Uniunea Europeana se consuma, in medie, 18-24 de grame de sare/om/zi, iar aportul mare de substanta e adus in special de alimentele procesate

Excesul de sare duce la hipertensiune arteriala, infarct, accident cerebral vascular, osteoporoza, pietre la rinichi, artroza, pietre la fiere, artrita, obezitate si celulita. Prin rinichi se elimina maximum 7 grame, restul, daca vorbim de exces de sare, se elimina prin transpiratie abundenta si urat mirositoare ( toxine concentrate) iar partea neeliminata, se depune in organism, provocand boli diverse.

Deficitul de sare, pe de alta parte, deoarece acesta este cel mai important electrolit din organism, duce la o mai proasta functionare a sistemului nervos.

3.3. Uz extern.

Sarea e utilizata in industria cosmetica, pentru obtinerea sarurilor de baie si a sapunurilor. In medicina sarea este folosita in solutia Ringer si bai medicinale.

 3.4. Recomandari terapeutice ale sarii.

Tratament intern:

– In hipotensiune arteriala, aritmie cardiaca, dimineata, pe stomacul gol, se administreaza un varf de cutit de sare marina (aproximativ 0,25 g), care se inghite cu o cana (250-300 ml) de apa plata. Tratamentul se face vreme de minimum o jumatate de an. Studii recente arata ca se obtin rezultate deosebit de bune, cu conditia ca tratamentul sa fie asociat cu alimentatia predominant vegetariana.

– In osteoporoza si crampe musculare, se vor sara alimentele exclusiv cu sare gema neiodata, care este foarte bogata in oligoelemente implicate in procesele de asimilatie a calciului.

– In intoxicatii cu substante luate pe cale orala, sarea este folosita pentru spalaturi stomacale.

– In tuse persistenta, tuse uscata, se tin pe limba cat mai mult timp cateva granule de sare gema. Reactia de stopare a tusei se va declansa prin doua mecanisme: prin salivatie, care va deveni mult mai abundenta, si prin stimularea directa a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.

– spalaturi stomacale in cazuri de otraviri sau supradoze de diverse substante.

Tratament extern:

– calculi renali, colici renale – un saculet de panza plin cu sare gema se pune pe un calorifer sau pe alta sursa de caldura si se lasa sa se incalzeasca, pana la 50-60 °C. Se aplica apoi pe sale (zona lombara), unde se tine vreme de o jumatate de ora.

– ulceratii pe piele – in doua linguri de miere de albine se pune o jumatate de lingurita de sare si se amesteca bine, pana cand se omogenizeaza. Se aplica apoi acest preparat pe zonele afectate. Rezultatele terapeutice sunt uimitoare, acesta fiind un stravechi remediu mentionat in tratatele medicale grecesti.

-arsuri de gradul I si II – pe zona afectata se presara sare grunjoasa din belsug. Aceasta aplicatie va spori pe moment senzatia de usturime, dar apoi edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi considerabil mai rapida. Nu se aplica sare pe arsurile grave, cu rana deschisa, intrucat produce o usturime insuportabila.

– rinita cronica sau sinuzita – la un pahar de apa calda se pune o lingurita de sare gema sau marina si se amesteca bine pentru a se omogeniza. Se pune aceasta apa sarata calda in palma si se trage pe nara stanga si pe nara dreapta, alternativ, pentru desfundarea cailor nazale. Acest procedeu este bine sa se faca in fiecare dimineata, pentru drenarea cailor respiratorii, inlaturarea surplusurilor de mucus, marirea acuitatii olfactive.

– dureri de gat (faringita, laringita, amigdalita) – se pun doua lingurite de sare naturala intr-un pahar cu apa fierbinte, dupa care se amesteca bine cu o lingurita, pana cand sarea se dizolva complet. Se face gargara cu acest preparat cat mai fierbinte, lasand apa sarata sa ajunga cat mai mult pe gat. Se reia acest tratament de 2-3 ori pe zi, pana la disparitia completa a afectiunii.

– aerul sarat din interiorul minelor este recomandat bolnavilor de astm bronsic

– apa sarata este foarte eficienta impotriva eczemelor.

– baile in ape natural sarate ( combinate cu impachetari cu namol) au efecte deosebit de bune in cazul reumatismului.

3.4. Sarea si bioenergia. S-a constatat experimental (prin fotografierea aurelor cu dispozitive Kirlian) si deductiv (prin rezultatele practice obtinute) ca sarea naturala, netratata prin nici un fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioasa influenta asupra corpului bioenergetic al fiintei umane.Toti cercetatorii din acest domeniu de frontiera sunt de acord ca sarea naturala este un excelent agent de purificare a aurei umane. La fel ca si apa, sarea absoarbe – se pare – radiatiile bioenergetice nocive, curatand – din punct de vedere energetic – zonele in care este aplicata.

Cateva utilizari ale acestei proprietati ale sarii:

– in caz de boseala, o procedura de medicina populara romaneasca ce si-a dovedit adesea eficienta este sa punem un saculet cu sare calduta pe ceafa.

– acelasi saculet cu sare era pus in leaganul copiilor ca sa nu se deoache si sa aiba somnul lin, intre haine, ca sa le asigure durabilitatea, precum si pentru a le impregna cu o misterioasa capacitate de protectie impotriva „facaturilor de tot felul”.

– bijuteriile, mai ales cele vechi, se spune ca poarta cu ele foarte multe din impregnarile negative ale celor care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest motiv, ele se lasa o perioada de timp sa stea in sare gema, sau in solutie de sare inainte de a fi purtate. La fel se procedeaza si cu cristalele sau cu pietrele semipretioase. In medicina noastra populara sunt mentionate peste o suta de utilizari terapeutice si, mai ales, magice ale sarii, care era considerata un adevarat panaceu impotriva spiritelor rele si a impregnarilor malefice ale obiectelor, locurilor sau fiintelor.

3.4. Uz industrial.

– in tabacarie, in rafinarea metalelor nobile.

– produsele secundare de la obtinerea sarii, respectiv sulfatul de calciu, sulfatul de magneziu (sarea amara), sulfatul de sodiu (sarea Glauber), clorura de magneziu, carbonatul de calciu au avut o importanta economica pana in secolul XIX cand inca se mai utilizau pentru fertilizarea terenurilor.

– pe timp de iarna e folosita la indepartarea ghetii de pe sosele.

 

  1. Controversa.

Exista o controversa legata de folosirea sarii in mancare. Unii autori spun ca sarea adaugata in alimentatie este necesara, iar alti autori spun ca nu este, deoarece noi luam cantitatea de sare care ne trebuie din alimente exclusiv.

       Argumente contra.

Argumentul ca sarea este daunatoare pentru organism vine din faptul ca, fiind anorganica, este eliminata de corp in aceeasi forma in care a fost ingerata, si daca nu, intre timp, se fixeaza in corp in diverse zone unde, mai tarziu, va provoca afectiuni. Plantele o iau din sol si o proceseaza in asa fel incat este utilizabila de corpul nostru, si astfel, ar trebui sa ne asiguram cantitatea de sare doar din legume, lapte, etc. In plus, sarea provoaca sete, pentru ca apa este necesara pentru a o dilua si a-i micsora toxicitatea, uzeaza tesuturile si peretii vaselor de sange, care isi micsoreaza lumenul si de aici rezulta cresterea tensiunii. Solutia de sare se fixeaza in peretii celulelor, si astfel, pielea celui care mananca  multa sare capata un aspect spongios, pielea din zonele sensibile ( buze, palme) se usuca si se crapa, corpul creste in greutate.

        Argumente pro.

D-l farm. dr. Ovidiu Bojor mentioneaza in schimb ca desi sarea rafinata de bucatarie este otrava, sarea marina si cea gema (de mina) sunt medicamente. Ele contin pe langa Na si Cl, si magneziu, fosfor, si in cantitati mai mici mangan, potasiu, zinc, toate microelementele necesare organismului.

Se poate remarca de asemenea faptul ca mamiferele care se hranesc cu carne nu au nevoie de sare in dieta, pe cand cele care se hranesc cu plante necesita sare (este binecunoscut faptul ca oile si vacile trbeuie sa aiba aport de sare zilnic pentru a preveni fermentatia ierburilor pe care le pasc in timul zilei)..

In traditia populara este marcat rolul extrem de important pe care il are sarea in alimentatie. Expresia “ca sarea in bucate” si existenta “drumului sarii” (si nu al “zaharului” de exemplu) ne duce la concluzia ca acest condiment este esential pentru viata umana. La inceputul secolului XX, In Tibet si Mongolia, moneda de schimb cu care se achitau marfurile era sarea. In trecut, soldatii romani primeau pe langa solda cuvenita si “salarium”, mai exact o anumita cota de sare. La un moment dat aceasta cota de sare a fost inlocuita cu notiunea de “salarium”, o suma de bani in plus, din care soldatii sa isi cumpere singuri sarea. In multe tari, sarea era folosita ca moneda de schimb, alaturi de aur si argint, si in multe locuri, era un simbol al bunastarii. In China antica, sinuciderea rituala se facea cu sare (un gram de sare/kg corp), si era rezervata persoanelor de rang inalt. Mahatma Gandhi, in actiunea lui de a obtine independenta Indiei, a inlaturat monopolul Angliei de productie a sarii, care era la fel de esentiala in India ca si apa.

Ce fel de sare exista si care e buna?

Sarea marina si sarea de mina sunt cele mai bogate in minerale. Cu cat e mai putin procesata, cu atat e mai benefica pentru corpul nostru. Sarea de Himalaya este o sare mai bogata in fier decat celelalte, si e recomandata celor cu anemie. Sarea imbogatita cu iod care se gaseste in supermarketurile noastre poate avea efecte nedorite asupra sanatatii tiroidei – lucru observat in timp la populatie – asa incat daca aveti nevoie de aport de iod il puteti lua din alge, sau din anumite tipuri de sare imbogatite cu iod din alge. Pentru cei care datorita anumitor afectiuni trebuie sa limiteze pe cat posibil aportul de Na, exista anumite tipuri de sare medicinala, cu continut redus de sodiu.

Bibliografie:

Ernst Gunter, Hrana vie – O speranta pentru fiecare, Editura Venus, Bucuresti,1998

Floarea Damaschin, Curs de Nutritionism ANATECOR, 2012

Floarea Damaschin, 333 de sfaturi pentru alimentatie si alimente sanatoase, Editura Sfintii Martiri Brancoveni, Bucuresti, 2010

Ovidiu Bojor, articole internet

Gheorghe Mencinicopschi, articole internet

(Visited 329 times, 1 visits today)