Laptele si Studiul China

Exista un banc vechi din seria Radio Erevan, care ilustreaza foarte bine conceptul de “adevarat”.

“Este adevarat ca lui Ivan Ivanovici i-a fost data cadou o masina?”

“DA, ESTE ADEVARAT! Dar nu era o masina, ci o biclicleta; si nu i s-a dat, ci i s-a luat”

Studiul China e o carte care a fermecat multa lume. Studiul in sine e unul din cele mai mari facute vreodata, cartea e captivanta, si mai mult de atat, merge in consens cu multe din credintele nutritioniste ale epocii noastre. Si este adevarat ca laptele cauzeaza cancerul? Da, dar nu e laptele ci e cazeina, si nu la om, ci la soareci”. ­čÖé

Cat rezista cartea si studiul la critica?

Acest studiu este unul OBSERVATIONAL. In lumea cercetarii, studiile considerate cele mai bune, cele cu marja de eroare foarte mica, “gold standard-ul”, sunt cele numite RCT (“randomized controlled trials”). Studiile observationale – se stie si e acceptat acest lucru – au o marja de eroare destul de mare, pentru ca atunci cand intervievezi o populatie pe un anume subiect, e greu sa fii sigur ca spun adevarul; e greu sa controlezi cat si ce mananca; daca spun adevarul, e greu sa stii (si chiar poate pentru ei sa isi aduca aminte) cam ce au mancat cu o saptamana/ o luna inainte; e greu sa iti dai seama de cauzalitate (chiar laptele cauzeaza aceste boli sau altceva din alimentatia celor intervievati?). Campbell insusi recunoaste ca de cate ori aveau interviuri, oamenii mancau mult mai mult si mai variat decat de obicei, ca si cum ar fi fost la petrecere, pentru a-i impresiona pe cercetatori.

Studiul in sine nu este aprobat de colegi, cum se spune in limbajul de specialitate –“peer reviewed”. Exista multe studii care sunt facute defectuos, si e nevoie sa fie “peer reviewed” ca sa se asigure un control a ceea ce se publica. Altfel, ar putea oricine sa faca studii si sa le publice ca fiind reale (vezi cazul cu studiul despre ciocolata neagra si slabirea). Nu stiu de ce nu a fost aprobat de colegi – dar este un punct pe care trebuie sa il avem in vedere.

Dr. Pavel Chirila, povestind despre studii, spune ceva interesant: si anume ca in lumea medicala/ stiintifica nu se extrapoleaza asa usor rezultatele de la animale la oameni, pentru simplul motiv ca sunt destule substante care dau raspunsuri – efecte – diferite la om si la animal. In studiul China s-a extrapolat imediat de la soareci la om – soarecii au facut cancer cu ajutorul cazeinei, rezulta imediat ca si oamenii ar reactiona la fel.

In carte nu se spune nicaieri ca ar fi cazeina de vina pentru cancer. Ce se povesteste acolo este ca li s-a dat soarecilor AFLATOXINA, si au facut cancer preponderent soarecii carora li s-a dat, pe langa toxina, SI CAZEINA din lapte. Nu se vorbeste despre faptul ca laptele ar cauza cancer, ci cazeina, si nu la oameni, ci la soareci. 

Ultimul fapt, si cel mai putin cunoscut: Campbell a obtinut cateva rezultate pe care nu le-a pomenit deloc in carte, pur si simplu a “uitat” de ele. Vorbesc de cifrele obtinute in zona numita Tuoli, in nord-vestul Chinei. Este vorba despre probabil aceeasi populatie pe care a studiat-o Ilia Menchinikov acum 100 de ani, intrigat de faptul ca traiau foarte mult. Ce au descoperit? Ca aceasta populatie mananca EXTREM de multe LACTATE – cam aproape un kilogram per persoana pe zi. Menchinikov a ajuns la concluzia ca acesta e secretul longevitatii lor de invidiat. Campbell a omis cu totul informatia, nestiind probabil ce sa faca cu ea, fiindca nu se potrivea cu restul datelor – tuolienii nu au rate mari nici de cancer, nici mortalitate mai mare.

Datele lui Campbell despre Tuoli arata cam asa:

In grafic, coloanele albastre sunt populatiile aproape vegane ale Chinei din diferite zone iar coloana rosie sunt cei din tinutul Tuoli. Ei sunt prin urmare unii din cei mai sanatosi cetateni al Chinei, mai sanatosi decat vegetarienii!

Daca ne uitam la cifrele referitoare la mortalitate din cauza de cancer, Tuoli iarasi arata foarte bine.

In ceea ce priveste cancerul rectal, ei au de departe cele mai putine cazuri (verificati articolul de bibliografie – gasiti acolo si alte date si grafice)

Cartea e extrem de interesanta, il respect pe Campbell si sunt de acord cu multe din cele ce spune el: exista bolile abundentei de mancare, carnea prea multa poate declansa multe afectiuni, dar nu mi se pare nici corect, nici realist sa fie acuzat laptele pentru ceva ce nu face. Cred ca a fost o neintelegere.

N.B. Rezultatele acestui studiu sunt despre LAPTE, si cred ca ar trebui sa fim atenti despre ce este vorba. Locuitorii din zona Tuoli beau lapte normal, nepasteurizat, nedegresat, neimbogatit sau saracit cu diverse elemente. Este bine sa facem diferenta intre aceste tipuri de lapte. Cand se recomanda sa mancam multe fructe, la fel, se vorbeste despre fructe normale, nu cele ceruite, crescute rapid cu hormoni, stropite cu ingrasaminte. Despre acest lucru nu prea se vorbeste, dar nici un mar “falsificat” nu este mai sanatos decat un lapte la tetrapack cu termen de garantie de cateva luni.

Sursa: http://rawfoodsos.com/2010/06/23/tuoli-chinas-mysterious-milk-drinkers/

(Visited 69 times, 1 visits today)